Quo vadis, femina bona?

Quo vadis, femina bona?


Începusem cu elevii de liceu un proiect despre drepturile femeilor. Primul episod a constat în abordarea temei sufragiului universal în SUA. Urmează un al doilea despre abuzurile fizice asupra femeilor din Orient. Îmi imaginam că „Istoria la feminin” va prilejui ancorarea problematicii pe pământ românesc. Aşadar, mă aşteptam să găsesc în inventarul expoziţiei două repere majore ale istoriei femeilor din România: câştigarea dreptului la vot şi Decretul din 1966 privitor la avort. În plus, speram să aflu cine ştie câte altele, bune şi rele, de acum şi de odinioară. Am convocat elevii, am apelat la colege să mă înlocuiască la ore şi am purces la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Aici, nici urmă de sufragiu sau „decreţei”. În afară de o listă impersonală de personalităţi feminine (prima româncă jurist, medic, avocat etc.), am găsit un landou vechi, mărturie, probabil, a faptului că femeile năşteau şi odinioară; mobilă de salon, mărturie, probabil, a faptului că femeile şedeau şi odinioară; un cuptor cu un pui de plastic proţăpit, mărturie, probabil, a faptului că femeile găteau şi odinioară; au mai fost călimări, mutardiere, evantaie etc., dar de departe cel mai misterios exponat a fost o gâscă moartă cu fructe de plastic în jur, mărturie a nu ştiu cărui fapt. Nelipsita “Românie revoluţionară” a lui A. D. Rosenthal, tablou ce n-a putut fi obţinut în original, este substituit printr-o pagină A4, decupată, cu margini buclate din cauza umezelii, imprimată color. Podoabe din secolele al XIII-ea şi al XVII-lea, stau mărturie faptului că „femeile din Ţările Române erau curate, îngrijite şi împodobite. Iubeau cu pasiune podoabele, de la doamna ţării până la ultima ţărancă, chiar dacă acestea nu erau neapărat din metal preţios”(care acestea?) , precum şi faptului că, înainte vreme, bijuteriile erau de mai mult bun-gust decât în secolul al XXI-le, când gustul „femeii moderne” se mărgineşte la gablonţuri Avon (unul din sponsorii expoziţiei). Vitrina cu produse Avon este unica mărturie a secolului al XXI-lea. Recuzita - ceas, pudriere, bijuterii, rujuri – caracterizează femininul doborând recordul sexismului prin unilateralitate. Femeia contemporană este desemnată în jargonul acestei expoziţii prin “femeia modernă” (eroare grosolană pentru un muzeu de istorie), titlul vitrinei debutând cu sintagma neglijentă “Eleganţă şi cochetăria (sic!)”.

Cu acestea, am cam epuizat conţinutul „Istoriei la feminin”. Expoziţia, însă, îl surpinde pe cel care se învredniceşte să citească întâmplătoarele legende bilingve ale exponatelor printr-o română şi o engleză „originale”. Am aflat astfel că secolul al XIX-lea corespunde lui „18th century”. Pentru că spaţiul nu ne permite să tratăm erorile, peste măsură de numeroase, exhaustiv, vi le supunem atenţiei pe cele mai sclipitoare:
- “Stil Regence – Regencies style” (stilul de moblier evocat se numeşte engleză „Regency”);
- „Plachetă – plague” (nenorocire, ciumă, plagă; traducerea este, de la Alecsandri citire, chiriţească, de tipul „furculision”, întrucât s-a crezut, desigur, că placheta ar fi în engleză „plaque”, traducrea corectă a termenului este „tablet”);
- “Masă - table” (biroul, masa de lucru a Mariei Rosetti, este intitulată în legendă simplu “masă”, ca urmare traducerea în engleză este “table”, eroarea fiind, astfel, în ambele limbi)
- “Scrisoare trimisă – Letter send” (participiul adjectiv corect este “sent”);
- “Landou - landau” (confundat, cel mai probabil cu franţuzescul “landau”, termenul există în engleză, dar numai pentru a desemna un tip de trăsură; traducerea corectă ar fi “baby carriage”, “stroller” sau “pram”);
- “Femeia torcea, ţesea, croia, cosea, broda - Woman spuns, darns, cut, sews, embroiders” (Greşelile sunt multiple şi privesc acordul, “cut” apărând fără marca “s” a persoanei a treia singular, pe când celelalte verbe o au; dar chiar şi aşa, enunţul nu ar fi fost pertinent, varianta corectă fiind “Women used to/ would spun, darn, cut, sew, embroider”, deşi verbul “to darn” desemnează acţiunea de “a cârpi”, nu de “a ţese/ manufactura” o ţesătură, acesta fiind “to weave”).

Erorile de editare, diverse şi, toate, mărturii ale neglijenţei, sunt de genul lipsei spaţiilor după sau înaintea unor semne de punctuaţie (în cazul în care acestea apar), lipsa consecvenţei în felul în care sunt grafiate epocile, secolele, citările etc. Celui înclinat să ne considere pedante, le amintim că un muzeu e un loc în care grija pentru formă niciodată nu e excesivă. Pe când abaterile, chiar minore - cazul evocat fiind un festin - sunt amendabile.

Aceste erori sunt, cantitativ, diferite – unele mai banale, în spatele cărora ghiceşti cuvântul intenţionat: “bijuterii – jewlry” (corect este “jewelry”), songtress” (corect este “songstress”), “actriţă - acriţă”; altele, generatoare de ambiguităţi, de-a dreptul comice: „Uniformă de soră de caritate a reginei Maria” – se impune, prin topica folosită, întrebarea dacă regina Maria era singură la părinţi şi cineva, din caritate, s-a oferit să-i fie soră, aceasta având o rochie, după cum şi alte interpretări sunt posibile din cauza ambiguităţii create prin lipsa virgulei. Traducerea sintagmei, „Uniform od a sister of mercy belonging to queen Mary”, prin eroarea subliniată, sugerează „overdose”, confuzia fiind de tot hazul.

Toate cele de mai sus, le-a rezumat inspirat Irina Radu, elevă în clasa a XI-a, după ce a avut imprudenţa de a vizita expoziţia: “La Muzeul Naţional de Istorie a României se comit jafuri: se fură literele, rostul, logica. Articolele hotărâte de pe plăcile informative, subtil transformate în <>, se pierd pe ruta româno-engleză şi iau după ele şi sensul textelor. Tot astfel, simţul realităţii dispare, fiind înlocuit cu pâini ce decorează cuptoare de secol VI p.Chr.

P.S. Până a termina de scris, am primit, via directoarea liceului, o scrisoare indignată semnată de domnul Cornel Ilie, muzeograf al MNIR, un remarcabil răspuns anticipator la acest articol.

Ioana Nanu, profesoară la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc”
Laura Pătru, elevă în clasa a XI-a
Irina Radu, elevă în clasa a XI-a
Iulia Radu, elevă în clasa a XI-a